Sfârșitul lunii octombrie aduce întotdeauna și închiderea
unei ediții a SALONULUI ANUAL DE CARTE ce nu se
întâmplã oricum..., este apoteoticã mereu prin valoarea
și substanța culturalã. Anul acesta, sfârșitul a fost mai
frumos și mai bun decât vreodatã în istoricul de 24 de ani
al Salonului. Scriitori de dincolo și dincoace de Dunãre.
Închiderea Oficialã, așa cum este prinsã în programul
manifestãrii a fost ,,…o zi fastuoasã pentru noi, zi de
apogeu pentru Salonul anual de carte, într-a XXIV-a
ediție…’’, dupã cum frumos menționa directorul Bibliotecii
Județene Ștefan Bãnulescu - Slobozia, Ialomița, drd.
Mihaela Racovițeanu în cuvântul sãu. La inițiativa sa, anul
acesta, evenimente din cadrul salonului s-au desfãșurat
și în afara Sloboziei, la Miloșești, Stelnica, Maia sau
Orașul de Floci. La Fetești, în cadrul Bibliotecii Municipale
,,Ion Vlad’’, ziua de 31 octombrie a reunit pe afiș nume
importante ale culturii române, în frunte cu academicianul
Nicolae Breban, scriitorii Aura Christi, Ovidiu Dunãreanu,
Angelo Mitchievici, Alexandru Bulandra și alți autori
ialomițeni cum sunt Marian Ștefan și Ilie Comãnița.
Prezentãrile, lansãrile de carte și dezbaterile care au avut
loc într-o atmosferã caldã, și-au pus amprenta asupra
orațului Fetești pentru mult timp de-aici înainte, oferind
și alte valențe culturale, poate pe mãsura valorii operelor
marelui sculptor al României și Europei, Ion Vlad – figurã
emblematicã pentru Fetești. Prin esența și desfãșurarea
acestui program cultural, având ca invitați personalitãți
de seamã, participanții și-au readus aminte ce înseamnã
valorile naționale, care uneori au fost marginalizate și
zdruncinate de un regim totalitar. În salã, noi, bibliotecarii
de la Fetești, Țãndãrei, Slobozia, Stelnica și Bordușani,
am participat la întâlnire umãr la umãr cu scriitorii
ialomițeni Șerban Codrin, Costel Bunoaica, Nicolae
Teoharie, Gheorghe Dobre, Titi Damian, Constantin
Gornea, Marin Constantin,
Emil Druncea, Radu
Munteanu, Loredana Dalian,
Carmen Tãnase, Florin
Ciocea, Mircea Dumitrescu.
Cititori ai bibliotecii, cadre
didactice din Fetești, elevi ai
liceelor din oraș, oameni, pur
și simplu, care treceau prin
fața bibliotecii și au vãzut cã
se întâmplã ceva important,
au intrat iar sala s-a dovedit
neîncãpãtoare... Privilegiați și
dãruiți oameni! Suflul cultural
ce s-a simțit acolo, datorat
poate și acestei dezbateri
asupra identitãții neamului
românesc, a dat pentru
totdeauna un altfel de sens
vieților noastre. Totul era metaforã și simbolisticã: scriitorii
prezenți erau tulpina unui copac, operele lor erau ramurile
iar spectatorii, frunzele, ce împreunã formau un viguros
arbore al creației ce s-a suprapus aproape pânã la
identificare cu copacul vieții noastre, cel aflat într-o
continuã evoluție, în ascensiune spre cer,demonstrându-ne
încã o datã, dacã mai era nevoie, ce înseamnã
adevãrata și poate singura cale a renașterii neamului
românesc, cultura. ,,Un neam care ocupã același spațiu,
are aceiași strãmoși, este capabil sã creeze legi, artã, și
culturã, și conștiințã de sine, scrisã nu vorbitã’’ spunea
Nicolae Breban. Prin discursul sãu magistral din
deschidere, academicianul a fãcut o frumoasã reverențã
spiritualã cãtre provincie, de cele mai multe ori, mai
frumoasã și mai deschisã decât opaca și impenetrabila
capitalã. Așa cum spunea scriitorul la Fetești, ,,…poporul
român chiar dacã a fost supus jugului mai multor imperii:
moldovenii sub tãtari și ruși, voi, valahii sub turci, iar noi
transilvãnenii sub grofii unguri și austrieci, pe parcursul
anilor s-a ridicat de fiecare datã și continuã sã trãiascã
pe acest trup de pãmânt.’’ Dacã România este o țarã relativ
micã pe harta literarã a lumii nu prezentãm sindromul
unei națiuni și culturi mici, cum spun unii, pentru cã aici
s-au nãscut numeroase valori care au constituit modele
pentru generații întregi, intrând în istoria culturii și
civilizației. Literatura noastrã trebuie sã înfloreascã mereu,
ne îndemna Marele Breban, așa cum este supranumit în
cercuri restrânse. ,,Noi vorbim prea mult și scriem prea
puțin. Prin scris și numai prin scris s-a creat umanitatea
europeanã. Eu nu voi înceta sã scriu cât voi trãi…’’ Ca
formã de manifestare a artelor, literatura a contribuit major
la progresul cultural al României anilor ’60- ’70 prin
valoarea operelor unor scriitori care au gãsit oportunã
exprimarea disidenței lor spirituale și intelectuale, printre
care Nicolae Breban sau Paul Goma. Editorialist, publicist
renumit pentru polemicile sale și luãrile de atitudine,
Nicolae Breban conduce revista de culturã
,,Contemporanul’’, fondatã în 1881, în perioada de glorie
a Regelui Carol I, rãmasã în continuare emblema societãții
culturale românești. Contemporanul. Ideea europeanã,
cum se numește acum ,,a fost o șansã uriașã sã fie
condusã de un mare romancier român și european ca
Nicolae Breban. Este o revistã care dã în continuare
direcția în culturã, iar pentru mine a fost o nouã șansã în
viațã, când am ajuns în 1993 din Basarabia în România....’’
a mãrturisit scriitoarea Aura Christi. În spațiul arcului
danubiano-carpato-pontic s-au strâns numeroși scriitori
care au dat scânteie motorului universal numit culturã și
au lãsat urme adânci în memoria umanitãții, semne ce
oglindesc sufletul patriei noastre. Poeziile Aurei Christi
aduc în atenție, prin sensibilitatea lor, teme majore, cum
ar fi: iubirea de patrie, viața, destinul sau exilul interior.
Românul parcã e nãscut a fi un bun orator iar
reprezentanții Uniunii Scriitorilor din România - Filiala
Dobrogea, Ovidiu Dunãreanu și Angelo Mitchievici,
scriitorii de dincolo de Dunãre, cu un simț deosebit al
publicului, au vorbit nu despre operele proprii ci despre
adevãratele calitãți ale oamenilor, talentați poeți sau
prozatori, dobândite prin: lecturã, respect, atitudine, interes
fațã de propria persoanã și de societate. Scriitorii de
dincoace de Dunãre, ialomițenii care au vorbit apoi, au
confirmat cã, împreunã, cei care scriu și noi, cei care
avem un rol în susținerea culturii prin promovarea lecturii,
formãm un întreg. Acest tot cultural îmbinã viața și opera
scriitorului, transpusã în filele cãrților,cu viețile, inimile și
mințile cititorului pentru totdeauna, așa cum o fac
Dostoievski sau Nietzsche. Dacã pentru a treia oarã în
istoria Salonului anual de carte, un membru al
Academiei Române, Nicolae Breban, pe lângã Rãzvan
Theodorescu și Eugen Simion, a acceptat invitația
Bibliotecii Județene Ștefan Bãnulescu - Slobozia, Ialomița
și alte nume de referințã ale literaturii contemporane s-au
întâlnit cu cititorii, nu putem decât sã privim încrezatori
și optimiști spre ediția de anul viitor.
Bibliotecari: Elena Jitaru și Alexandra Spârcaci
Sursa-Revista Helis
ANUL XIII, nr. 9 - 10 (149-150), septembrie-octombrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu