Biblioteca este un spaţiu ideal în care
cititorul îşi găseşte cartea mult visată , retrăieşte amintirile copilăriei,
adolescenţei și aici mă refer în general la generațiile anilor 70-80 care obişnuiau să păşească pragul
bibliotecilor cu gândul că aici vor găsi cartea pe care sa o citească în
după-amiezile libere sau în serile lungi de iarna când programele de
televiziune erau de doar doua ore , de la 20.00 la 22.00, iar emisiunile
culturale îşi găseau și ele un spaţiu destul de mic.
Acum canalele de televiziune sunt
numeroase, putem viziona tot ce vrem , dar și ce nu vrem . Termenul de cultură
a rămas tot mai preţios și tot mai rar. Uneori citim doar fiindcă ni se
cere la şcoala. Am avut surpriza ca o elevă de liceu să-mi spună într-una din zile : ,,... e trist că
tinerii nu mai citesc astăzi fiindcă după terminarea liceului vor dori sa se angajeze și nu vor şti să
susţină un interviu sau într-un grup nu
vor şti să comunice". Iată de ce bibliotecile se străduiesc sa aibă în fondul lor de carte , pe rafturi ,
la vederea tuturor, cărţi din toate
domeniile, să fie locul care să garanteze accesul liber la informaţie.
Regimul comunist s-a confruntat cu ideea de
desfiinţare a bibliotecilor fiindcă atunci , ca și acum, bibliotecile au fost/ sunt o punte de acces spre cunoaştere .Bibliotecile au fost considerate lăcaş al cărţii și profesia de bibliotecar a fost minimalizată.
Mai
sunt încă și acum oameni care cred că
bibliotecarul ia cartea , dă cartea- dar puţini conştientizează că a fi bibliotecar înseamnă maturitate
temperamentală, echilibru, cunoaştere, perseverență, cultură, informaţie,
pregătire, răbdare, spirit de prudentă, amabilitate, simț analitic, spirit
critic, creativitate, capacitate de sinteză, curiozitate intelectuală, rigoare
etc.
Bibliotecarul ştie să selecteze
din multitudinea de documente pe cele mai valoroase și să le difuzeze în
rândul utilizatorilor. Varietatea si complexitatea proceselor care se
desfăşoară într-o bibliotecă ar trebui să îi asigure un prestigiu în societate.
Din păcate lipsa recunoaşterii profesiilor infodocumentare și de bibliotecă
încă persistă.
Ţinta noastră trebuie să fie aceea de a convinge
autoritățile locale și județene că biblioteca publică e un serviciu al întregii
comunităţi, că biblioteca este a comunităţii, că e însăşi comunitatea.
Cetăţenii mai informaţi sunt cetăţeni mai educaţi, mai activi, mai
constructivi, mai competitivi.
Iată-ne ajunşi către sfârșitul unui alt
an calendaristic și această pagină s-a dorit a fi o retrospectivă a activităților noastre, dar se pare că nu am reușit decât să dau frâu unor gânduri mai pesimiste.
Și totuși cred că imaginile sunt mai concludente:
