- Ridică-te țară-n picioare!
Mihai Viteazul se-nchină.
Măicuțe de munți, bocitoare,
Pe mantia-i albă suspină.
- În mâini cu dreptatea, la arme!
( Se strigă din colb de nădejdi)
Dușmanul e cel care doarme,
Când frații ne mor de viteji!
Prin mlaștini glasu-i răsună,
Prin negre noroaie, pe câmp,
Țăranii la oaste se-adună,
Uniți de curaj, de pământ.
Ei, iarăși, ridică din bardă,
De mândru, bravul român
Îngroapă sub cruce o hoardă,
-Aicea poporu-i stăpân!
Un cânt îl mână în luptă
Și steagul e sus, arborat,
Mihai cel sfânt se înfruptă
Din hoții de codru tăiat.
Alături de el și ai lui,
Popor umilit în dureri,
Bătuți în genunche, sătui,
Eroii de azi și de ieri.
Nu-i teamă și nici o avere
Să dăm un petic 'napoi...
De pace nu-i timp până piere
Neghina din neam și din noi.
Mihăiță Macoveanu- Mihai Viteazul
08. 12.2013
