Colindele sunt poezii festive ce se aud cu prilejul sărbătorilor de iarnă fiind proprii atât românilor cât și popoarelor slave: poloni, ucraineni și huțuli , bulgari, sârbi , croați. În această zonă, în linii mari,circulă aceste motive, cu aceeași configurație artistică și îndeosebi aceleași trăsături ale unei poezii ce aduce elogii muncii, naturii și dragostei . În centrul acestei literaturi folclorice stă omul.
Termenul de ,,colindă,, derivă din latinescul ,,kalendae,,. La vechii romani, copiii de sclavi și de oameni săraci umblau pe la cei înstăriți urându-le sănătate și bunăstare.
Colindele sunt cântate de copii,tineri, unele la Crăciun, altele la Anul nou adunați sub conducerea unui vătaf. În unuele părți colindă și fetele sau bătrânii. Înainte de a se despărți în cete mai mici ca să cutreiere satul , grupul mare de colindători cântă colinde gazdei, merg apoi la casa primarului , a preotului și în sfârșit a notabilităților satului ca apoi să treacă din casă în casă pe la ceilalți gospodari.
Și la bulgari și la polonezi , colinda gazdei constituie un elogiu adus gospodarului și muncilor agrare binecuvântate de Dumnezeu. Sărbătorile de iarnă fiind la vechile popoulații început de an agrar , asocierea lor cu muncile și roadele de primăvară apare ca firească.
Colindele individuale ca și cele religioase de la Crăciun au și refrene. Este de fapt un apendice melodic-versal care precede unul sau două versuri. Dintre refrenele mult discutate și frecvente sub diferite formulări este cel de Lerui-ler,Doamne.
S-a spus de unii cercetători că acesta ar fi o prescurtare a numelui împăratului Aurelian.
Colindele gospodăriei sunt poezii adresate familiei în ajunul Anului nou . Se ,,urează,, gospodăriei întregi spor în munca agrară.
PLUGUȘORUL este cea mai caracteristică specie de acest fel .Ca să anunță pe gospodari de sosirea cetei de ,, plugari,, care vin uneori chiar cu plugul tras de boi , pe care-l înfig în pământ sau în zăpadă , de departe strigă:
,, Aho , ho , ho ! copii și frați
Stați puțin și nu mânați-
Pe lângă boi vă alăturați...,,
După primul război mondial , în plugușoare și-au făcut loc realități noi de viață. Lipsa de pământ, sărăcia , iarna grea intră în țesătura veche a colindelor:
,, Iarna-i grea , omătu-i mare,
rău de omul care n-are...
-----------------------------
Pământ n-am un petec,
Parc-aș fi bezmetec.....,,
.
SORCOVA este colinda copiilor între 7-12 ani caracteristică șesului dunărean. Copiii purtau un băț frumos ornat cu hârtii colorate sau o ramură verde cu care ,, sorcoveau ,, rostind versuri ca:
,, sorcova , vesela
peste vară, primăvară
să-nfloriți , să-mbătrâniți
ca un măr , ca un păr,
ca un fir de trandafir... ,,
.
Învățații ardeleni au fost cei dintâi care au arătat vechimea colindei noastre punând unele motive în paralelă cu ale vechilor romani, căci și la aceștia era obiceiul ca la calendele lui ianuarie , copiii de sclavi să se scoale de timpuriu , să ia un scut și purtând în mână o ramură de măslin să salute astfel pe stăpânii lor:
,, să fie în astă casă bucurie și veselie și...,,
S-a remarcat faptul că astfel de colinde cu caracter de odă ce preamăresc viața insului nu le aveau nici romanii , nici italienii sau vechii greci, nici grecii de astăzi, francezii sau spaniolii ,ci în afară de români s-au găsit la unele dintre popoarele slave: polonezi , bulgari, sârbi , ucraineni.
Această poezie s-ar fi moștenit de la vechii slavi ceea ce e foarte posibil ținând seama de strânsele raporturi ale populației din vechea Dacie cu grupurile de slavi încă de prin sec al -VI-lea .
sursa ,,FOLCLORUL,, - Gheorghe Vrabie.
