,,Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră... . Limba și legile ei dezvoltă cugetarea''- M. Eminescu

               De- a lungul anilor, din punct de vedere profesional încerci să-ți îndeplinești datoriile de serviciu oriunde ai fi . În cazul de față,
bibliotecarul trebuie sa fie interesat de carte, să-i placă. Nu poți lucra într-o bibliotecă dacă nu iubești cartea, scriitorii, dacă nu-i iubești pe cititori. Ca să-i iubești trebuie să le stai aproape, să le asculți dorințele, să-i ajuți , să îi sfătuiești. Acestea sunt niște condiții ca să poți fi bibliotecar. Lucrezi cu publicul de diferite vârste, de diferite categorii sociale. Nu-i poți favoriza doar pe cei care intra într-o bibliotecă obișnuiți fiind cu spațiul, știu ce vor, merg singuri la raft, își iau cartea de acolo și gata. Adevăratul bibliotecar trebuie să își facă timp pentru toate categoriile de cititori, mai ales pentru cei ce pășesc pragul bibliotecii pentru prima dată. Cartea ta de vizită ca bibliotecar stă în buzunarele lor. Dacă cititorul va veni și a doua oară și a treia oară înseamnă că i-a plăcut cum l-ai primit, i-a plăcut cum i-ai oferit informația pe care și-o dorea și a primit răspuns la solicitarea lui cu simț de răspundere din partea ta.


    Ce ne facem însa cu cei care citesc doar pentru școală – deci mă refer aici în special la elevi. Ne folosim în ultimul timp de parteneriatele  școala – bibliotecă. Sunt foarte bune și acestea – ne ajută să ținem aproape copiii( dar în unele situații acumulăm doar mai multă maculatură, mai multe gradații,scuzați-mi impolitețea), iar copiii vin doar că  așa prevede parteneriatul și trebuie dusă la îndeplinire și trebușoara asta. Sunt copii care nu sunt cooptați pentru astfel de acțiuni, poate pentru că nu prea sunt cuminți la ore, poate pentru că dau impresia ca nu-i interesează subiectul de la orele de curs și atunci ei sunt lăsați deoparte. Niciodată nu vor fi participanți activi la acțiunile create de școală și  bibliotecă. Pare un soi de marginalizare. Pe acești tineri îi pierdem definitiv. De fapt poate că tocmai pentru ei ar trebui să ne zbatem, să-i ,,ademenim'' cu diferite teme  chiar dacă unele nu sunt tocmai cele prevazute în program. Asta înseamnă că-i avem, că sunt ai noștri, că ei ne au.
      Am vorbit mult  și parcă n-am spus nimic, însă scopul meu era să aduc în prim plan o problemă care la momentul respectiv mi-a adus în suflet puțină amărăciune: copii care încă nu știu date importante din istoria noastră, a românilor, deși primele noțiuni le primesc încă de prin clasa a IV a,

din cultura noastră. 

      Deși destul de mediatizată, Ziua Culturii Naționale, ziua în care s-a născut Luceafărul poeziei românești – Mihai  Eminescu - 15 ianuarie este pentru unii dintre noi, pur și simplu o dată în calendar. Asta o spun după oarece ,,sondaje’’. De aceea, anul acesta, de Ziua Culturii Naționale ne-am gândit să ieșim puțin și în afara bibliotecii și să punem o întrebare, două… despre poetul național, ba chiar am fost…. cu cartea pe stradă. Astfel, titlul acțiunii de anul acesta, care a fost de altfel mai mult o Discuție Publică ar putea fi un motto: ,,Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră...  . Limba și legile ei dezvoltă cugetarea''- M. Eminescu. Nu este specific bibliotecii, dar ne-am asumat răspunderea aceasta. Un vers citit dintr-o poezie de Eminescu cu siguranță nu va fi uitat. Tot așa nu vor fi uitate două date esențiale –anul nașterii și anul morții lui Eminescu. Măcar cu atât să rămânem. Mai adaug aici că lipsa de experiență și tehnologia asta avansată la care s-au adăugat Emoțiile mi-au jucat feste și unele înregistrări au rămas fără voce –tot de emoție!

O vizită de ziua lui Eminescu la filiala bibliotecii ,,Ion Vlad'' cu tema
  ,,Eminescu -prietenul copiilor''.

 

Popas sentimental

           De-a lungul unui an calendartistic, ca bibliotecari am realizat, dar am și fost prezente în cadrul unor activități cultural-educative cu diferite tematici. Au făcut un ,,Popas la biblioteca municipală'' copii de toate vârstele- de la cei de grădiniță , la elevii de liceu-  în cadrul concursurilor Olimpiadele  Kaufland și Comper.

Multi dintre ei sunt cititori ai bibliotecii noastre, dar marea parte s-a inscris in urma unor astfel de vizite. Desi nu mai fusesera poate niciodata in biblioteca orasului s-a dovedit ca iubesc cartile.

  Cu preocupări variate, totuși găsesc timp să se intereseze dacă în bibliotecă au apărut noutăți legate de geografie, istorie,psihologie. Altora le place o limbă străină și vor s-o studieze sau s-o aprofundeze etc.

      Generațiile s-au schimbat. Nu mai putem aminti aici despre tineri ca fiind cititori doar ai unui singur gen de literatură și nu toți se rezumă doar la bibliografia obligatorie solicitată de școală. Și asta e bine. Lectura formează cultura generală, capacitatea de comunicare și dezvoltare în gândire.

               Poate că în lumea asta monocromă în care trăiesc tinerii acum, singura pată de culoare o dă lectura. De aceea și înclinația către literatura scince-fiction sau de aventură și mister. Pătrunderea într-o bibliotecă este de fapt o aventură desfășurată pe baza unei relații absolut personale cu cartea. Într-o bibliotecă, totul este legat de carte, de aceea și activitățile lor, ale elevilor, desfășurate aici au fost încununate cu premii , bineînteles- cărți, dar și diplome atestându-i ca fiind ,,Cei mai fideli cititori''.

       Și–au făcut de asemenea timp să fie participanți, de cele mai multe ori activi ale unor scenete din operele marilor scriitori români, în cadrul unor lansări de carte ale colegilor lor sau ale unor scriitori feteșteni deja consacrați, au luat parte alături de cadre didactice și specialiști în domeniu la acțiuni privind informarea legată de calitatea mediului înconjurător, importanța apei s.a.m.d. Au putut viziona filmulețe pe aceste teme, au fost prezenți cu lucrările lor la expoziții de desen cu anumita tematica.

 

    Am comemorat împreună un scriitor nu îndeajuns de cunoscut, dar totusi, un mare romancier al scrierilor science-fiction trăitor pe meleagurile feteștene-aviator Doru Davidovici intr-un eveniment sub titlul ,,Doru Davidovici - vârful de lance al unei generații''   .

   Avantajele participării în cadrul unor astfel de evenimente sunt: lărgirea orizontului cultural, relațiile ce se creează cu oamenii de cultură. De cele mai multe ori există doar o singură șansă în viață să întâlnești un scriitor de mare valoare așa cum a fost în cazul întâlnirii cu ,,Scriitori de dincolo și dincoace de Dunăre'' când ne-a onorat cu prezența marele om de cultură român contemporan, scriitorul, romancierul, eseistul si dramaturgul Nicolae Breban.

Cam aceasta este activitatea noastră de bibliotecari și trebuie să fim încrezători în viitor. Avem tineri valoroși, iar noi, bibliotecarii trebuie să-i ajutăm cât mai mult punându-le la dispoziție cărți în care să-și găsească informațiile de care au nevoie, carti in care sa se regaseasca pe ei insisi.

Iar acestea suntem noi.

Fetesti- localitati omonime din tara si de peste hotare

•      Municipiul Fetesti, judetul Ialomita a aparut ca asezare atestata documentar pentru prima data in 1528, la inceput ca targ de cereale si animale, iar mai tarziu ca centru de schimb si nod de transporturi. In 1868, Fetesti devine comuna, iar in 1934 -oras. Ca urmare a dezvoltarii industriale, in special ramurile alimentara si textila, dar si cea a constructiilor, in 1965 are loc o intensificare a structurii economiei zonei industriale, astfel incat in 1995, devine municipiu.

  Fetesti este o asezare polinucleara alcatuita din mai multe cartiere construite pe vetre mai vechi, insirate pe o lungime de 5 km pe malul stang al bratului Borcea, la contactul cu lunca Dunarii. Relieful este unul neted, abrupt spre Lunca Borcei. Terenul pe care este amplasat Fetestiul este constitiut din nisipuri prafoase, practic insensibil la umezire. Municipiul Fetesti este apropiat de Europa rasariteana si de aceea se resimt influentele climatice. Localitatea detine o suprafata de 8000 ha, din care 80% este arabil.

   In Romania mai sunt judete in care, din punct de vedere administrativ exista localitati cu numele de... Fetesti.

•     Asadar, in judetul Suceava, satul Fetesti este asezat in partea de sud a comunei Adancata de o parte si de alta a paraului Grigoresti. Localitatea este atestata pentru prima data documentar la 19 iulie 1632. Printr-un act de danie emis la acea data , satul a fost daruit de Moise Movila logofatului Lustratie, pana in 1632 apartinand lui Ioan Movila.

 In aceasta zona exista 2 santiere arheologice: unul pe dealul Lipovanului si cel de al doilea santier arheologic, deschis in anul 2000 pe imasul dinspre Fetesti, deci in partea opusa a satului fata de dealul Lipovanului.






   La capitolul ,,Monumente istorice'' se poate aminti despre schitul ,,Fantana cu lacrimi'' din localitatea Fetesti.

Schitul "Fantana cu lacrimi" Fetesti

Manastirea "Acoperamantul Maicii Domnului" din satul Fetesti, este un schit de maici avand ca Egumena pe Maria Coliba. Schitul a fost infiintat in 1999, pe langa o biserica de cimitir (fosta manastire de calugari). Drumul spre poiana taie sate si codri desi, umbrosi, serpuind pe spinarile dealurilor, adancindu-se in tinutul Bucovinei, spre locul numit chiar"Adancata". O poiana larga, cateva palme de pamant smulse padurii uriase, strajuita de brazi, asemeni unor osteni uriasi.

Un loc numai liniste si pace, in care cerul si pamantul isi dau mana la poalele manastirii pe care o femei marunta incearca de ani de zile sa o zideasca, ca pe o scara catre Dumezeu.

Oamenii locului spuneau despre poiana ca acolo e pamant „dat diavolului”, ca de sute de ani e cunoscut ca fiind secetos si blestemat. Sub straturile argiloase, spuneau ei, nu e strop de apa. O femeie, o maicuta, n-a vrut sa îi asculte. Si-a pus în gand sa ridice acolo o manastire si prima constructie sa fie o fantana. S-a luptat cu necredinta lor si cu cele lumesti, si, avand sprijinul lui Dumnezeu a reusit sa faca în poiana de la Adancata, Fetesti, o minune.

Sunt cativa ani de cand maica stareta Marina s-a zbuciumat sa dovedeasca tuturor ca se înseala. I-a fost greu sa gaseasca o echipa care sa vina sa sape pamantul. Dupa cativa metri, au abandonat lucrarea si s-au grabit sa plece, lasand totul balta. A cautat alta echipa. Dar muncitorii erau interesati de bani, si nu de apa pentru care sapau, convinsi fiind ca muncesc în zadar. Doi, trei metri, plata, alti doi, trei metri, plata. Asta pana cand au ajuns la adancimea de 20 de metri. Acolo s-au oprit si au batut cu pumnul în masa sa li se dea toti banii.

Vorbe grele si ocara a primit stareta. „Le-am spus ca nu platesc pentru gropi, platesc pentru apa! Nici nu stiu de unde am avut atata putere si curaj sa ma pun cu ei, eu o femeie, în mijlocul salbaticii,” spunea la un moment dat stareta .Cu greu i-a amanat pentru a doua zi, cand spera sa-i convinga sa mai sape. A legat o lumanare groasa de o franghie si i-a dat drumul în put. Lumina putina, galbuie le-a aratat un pamant la fel de galben, uscat. Nici urma de apa. A plans si s-a zbuciumat deasupra gropii stareta. Ceasuri în sir. Lacrimile ei au fost primele picaturi de apa pe care le-a primit fantana. O fantana cu lacrimi. A rostit toate rugaciunile pe care le stia.

Dincolo de miezul noptii, sezand acolo îngenuncheata s-a gandit, asa, strafulgerata ca ea de fapt nu a cerut nimic.„Atunci cand te rogi, trebuie sa spui cu buzele tale pentru ce te rogi, nu stiam nici eu, acum îi învat pe altii din experienta mea. Dumnezeu spune: „Cere si ti se va da!” Si am spus atunci: „Maica Domnului, da-ne a..” , si nici bine n-am terminat cuvantul „apa”, ca dintr-odata s-a auzit un clipocit. .

Am potrivit lumanarea din nou, si, la lumina ei am vazut pe fundul fantanii o mana de apa care se întindea în jur. Aveam apa cu ajutorul puterii mari de la Dumnezeu, prin minunea Maicii Domnului, care s-a milostivit de rugaciunile unei calugarite. Era semnul ca Maica Domnului voia sa se faca aici manastire. Apa este viata, este sanatate, este sfintita, ea a dat viata constructiilor”

A doua zi, cand s-au întors muncitorii si au auzit de minune au ras si „mi-au spus ca sunt nebuna, apoi m-au banuit ca am turnat apa din bidoane. Unul dintre ei a coborat pana jos. Cand l-au tras îndarat de pe fundul fantanii, omul era atat de uimit încat ceilalti s-au dat îndarat.

„Oameni buni”, le-a spus omul, facandu-si semnul crucii, „Maica Domnului a facut o minune!”Fantana a fost zidita si sfintita în 1999. Acum, potoleste setea tuturor celor care poposesc sau se abat prin aceste locuri. Apa este rece si buna la gust. Maica Marina i-a facut toate analizele si specialistii i-au spus ca datorita continutului de argila are si calitati terapeutice, cu efecte benefice în tratarea afectiunilordigestive sau renale. „Cei care o beau spun ca se simt mai bine, mai usori, mai curati...” povesteste stareta si se grabeste sa aduca o cana de apa si sa o împarta cu mandrie si smerenie în pahare. Desi povestea „fantanii cu lacrimi” este relativ noua, se pare ca a devenit o legenda. Oamenii o transmit din gura în gura, si, cu fiecare an, tot mai multi vin sa-si vindece trupul si sufletul.

Sursa: Site-ul comunei Adancata
   
     In satul Fetesti, comuna Adancata, judetul Suceava functioneaza si o scoala cu clasele I- IV, precum si o gradinita.

•     Alt judet in care vom intalni localitatea cu numele Fetesti este judetul Iasi. Satul Fetesti apartine comunei Scobinti.

•      Judetul Vrancea este alt judet al tarii noastre in care aflam de existenta localitatii Fetesti.

Fetesti este un sat in judetul Vrancea, in depresiunea Campuri-Racoasa. Apartine comunei Campuri.

In comuna Campuri gasim ,,Casa memoriala MOS ION ROATA'' inaugurata in 24 ianuarie1959, cu prilejul Centenarului Unirii Principatelor Române,  casa în care a locuit Ion Roata (1806 - 1882). Restaurată, casa cuprinde obiecte specifice ambientului familial și social în care a trăit Ion Roată și mărturii documentare privind activitatea sa în Divanul Ad-hoc al Moldovei (1857), ca deputat al țărănimii putnene. Casa este o locuință țărănească monocelulară, specifică Țării Românești, armonioasă și expresivă.

•     Trecand granita Romaniei,in Republica Moldova intalnim raionul Edinet cu satul Fetesti.

Denumirea veche a satului este cea de Hriteni si numai spre sfarsitul secolului al XVIII, inceputul secolului al XIX apare numele de Fetesti.
  Satul Fetesti intra in componenta raionului Edinet si este asezat in partea de nord a Republicii Moldova. Se invecineaza cu satele: Gordinesti, Burlanesti, Lopatnic, Trinca, Tirnova. Distanta pana la centrul raional este de 18 km, iar pana la Chisinau- 220km. Satul Fetesti poseda bogatii precum piatra de calcar.
   Satul dispune de un liceu teoretic, o gradinita de copii, primarie, camin cultural, centru de sanatate, o biserica ortodoxa, memorialul celor cazuti in al doilea razboi mondial. Comuna are 31.11 km patrati.
         Fetesti este unicul sat din comuna cu acelasi nume.

     Este de amintit aici Rezervația peisagistică Fetești.  Rezervatia este o arie protejata situata la nord-vest de satul omonim din raionul Edinet. Aria naturala include o padure de carpen de diferite varste. In componenta intra stejar pedunculat pufos frasin,  cires, paducel, alun. Rezervatia se intinde printre toltrele din preajma Prutului, de-a lungul maluilor abrupte ale raului Draghiste.