,,Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră... . Limba și legile ei dezvoltă cugetarea''- M. Eminescu

               De- a lungul anilor, din punct de vedere profesional încerci să-ți îndeplinești datoriile de serviciu oriunde ai fi . În cazul de față,
bibliotecarul trebuie sa fie interesat de carte, să-i placă. Nu poți lucra într-o bibliotecă dacă nu iubești cartea, scriitorii, dacă nu-i iubești pe cititori. Ca să-i iubești trebuie să le stai aproape, să le asculți dorințele, să-i ajuți , să îi sfătuiești. Acestea sunt niște condiții ca să poți fi bibliotecar. Lucrezi cu publicul de diferite vârste, de diferite categorii sociale. Nu-i poți favoriza doar pe cei care intra într-o bibliotecă obișnuiți fiind cu spațiul, știu ce vor, merg singuri la raft, își iau cartea de acolo și gata. Adevăratul bibliotecar trebuie să își facă timp pentru toate categoriile de cititori, mai ales pentru cei ce pășesc pragul bibliotecii pentru prima dată. Cartea ta de vizită ca bibliotecar stă în buzunarele lor. Dacă cititorul va veni și a doua oară și a treia oară înseamnă că i-a plăcut cum l-ai primit, i-a plăcut cum i-ai oferit informația pe care și-o dorea și a primit răspuns la solicitarea lui cu simț de răspundere din partea ta.


    Ce ne facem însa cu cei care citesc doar pentru școală – deci mă refer aici în special la elevi. Ne folosim în ultimul timp de parteneriatele  școala – bibliotecă. Sunt foarte bune și acestea – ne ajută să ținem aproape copiii( dar în unele situații acumulăm doar mai multă maculatură, mai multe gradații,scuzați-mi impolitețea), iar copiii vin doar că  așa prevede parteneriatul și trebuie dusă la îndeplinire și trebușoara asta. Sunt copii care nu sunt cooptați pentru astfel de acțiuni, poate pentru că nu prea sunt cuminți la ore, poate pentru că dau impresia ca nu-i interesează subiectul de la orele de curs și atunci ei sunt lăsați deoparte. Niciodată nu vor fi participanți activi la acțiunile create de școală și  bibliotecă. Pare un soi de marginalizare. Pe acești tineri îi pierdem definitiv. De fapt poate că tocmai pentru ei ar trebui să ne zbatem, să-i ,,ademenim'' cu diferite teme  chiar dacă unele nu sunt tocmai cele prevazute în program. Asta înseamnă că-i avem, că sunt ai noștri, că ei ne au.
      Am vorbit mult  și parcă n-am spus nimic, însă scopul meu era să aduc în prim plan o problemă care la momentul respectiv mi-a adus în suflet puțină amărăciune: copii care încă nu știu date importante din istoria noastră, a românilor, deși primele noțiuni le primesc încă de prin clasa a IV a,

din cultura noastră. 

      Deși destul de mediatizată, Ziua Culturii Naționale, ziua în care s-a născut Luceafărul poeziei românești – Mihai  Eminescu - 15 ianuarie este pentru unii dintre noi, pur și simplu o dată în calendar. Asta o spun după oarece ,,sondaje’’. De aceea, anul acesta, de Ziua Culturii Naționale ne-am gândit să ieșim puțin și în afara bibliotecii și să punem o întrebare, două… despre poetul național, ba chiar am fost…. cu cartea pe stradă. Astfel, titlul acțiunii de anul acesta, care a fost de altfel mai mult o Discuție Publică ar putea fi un motto: ,,Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră...  . Limba și legile ei dezvoltă cugetarea''- M. Eminescu. Nu este specific bibliotecii, dar ne-am asumat răspunderea aceasta. Un vers citit dintr-o poezie de Eminescu cu siguranță nu va fi uitat. Tot așa nu vor fi uitate două date esențiale –anul nașterii și anul morții lui Eminescu. Măcar cu atât să rămânem. Mai adaug aici că lipsa de experiență și tehnologia asta avansată la care s-au adăugat Emoțiile mi-au jucat feste și unele înregistrări au rămas fără voce –tot de emoție!

O vizită de ziua lui Eminescu la filiala bibliotecii ,,Ion Vlad'' cu tema
  ,,Eminescu -prietenul copiilor''.