Bolile faraonilor

       În scrierea hieroglifică egipteană, omul în vârstă este figurat ca om încovoiat, sprijinit în baston. Ptah-Hotep, care ajuns la o vârstă înaintată se lamentează astfel: ,,Suveran, stăpânul meu, mare vârstă a venit, bătrânețea a coborât asupra mea, încetinel a sosit, slăbiciunea copilăriei a reapărut și ea face cel care a redevenit copil să doarmă fără încetare.
   Știm despre Ramses al II-lea că atins vârsta de 96 de ani după o domnie de 65 de ani. Haremul său număra doua sute de soții de la care a avut 96 de băieti și 60 de fete. Ne întrebăm însa, ceilalți supuși ai acestui faraon cu o sănătate excepțională, ei oameni de rând nu mureau la o vârstă mijlocie?

       Vârsta medie a vechilor egipteni era de 36 de ani

   In muzeul din Turin, cele șapte sute nouă cranii de adulți provenind din mormintele dinastice din Gebelen și Assiout, i-au permis lui Chiarelli să stabilească vârsta medie de viață la 36 ani. Probabil că vârsta medie reală era și mai mică, dacă se ține seama de mortalitatea infantilă ridicată. ...

        
      Dentiția era una foarte proastă

   Dentiția vechilor egipteni era într-o stare foarte proastă....  Suprafața eșantioanelor de pâine găsită în morminte era presărată  cu boabe de grâu întregi, astfel încât s-a crezut la început că mestecarea lor era singura responsabilă de tocirea dinților. Dar examinarea mai atentă  a unei pâini rupte a pus imediat în evidența, pe suprafața tăieturii numeroase puncte strălucitoare care reflectau lumina. ... Era vorba de bobițe rotunjite de nisip și de mici fragmente ascuțite de feldspat, mica și gresie. Cercetătorul englez Prag a citit lucrările lui Plinius că locuitorii Cartaginei zdrobeau mai întâi grâul cu un mai , apoi îi adăugau o cantitate mică de cărămidă pisată , cretă și nisip  înainte de a măcina grăuntele. Pentru a-și explica de ce se proceda așa, a încercat să zdrobească grâul cu o moara veche de măcinat și a observat cu surprindere că prin acest procedeu nici după un sfert de oră de funcționare, bobul nu se fărâmița. Adăugând unu la sută nisip, a obținut foarte repede o făină foarte fină.
      Relatarea lui Herodot arăta că: ,,țara este plină de medici, unii pentru ochi, alții pentru dinți, alții pentru abdomen, alții pentru boli ascunse''. Totuși, mijloacele terapeutice de care dispuneau erau destul de sărace. Papirusul Ebers, vastă enciclopedie medicală....descria numeroase metode pentru a alina durerile de dinți. Iată un exemplu: ,,Se amestecă lapte de vacă , smochine proaspete și roșcove pisate. Lăsați împreună în timpul nopții, apoi se amesteca timp de noua zile''(cu acestea se spera vindecarea cariei sau a unui abces al maxilarului!)
   La câteva mumii s-a găsit chiar câte un dinte artificial, tăiat din fildeș și montat pe un pivot de lemn.
  Arteroscleroza, infarctul miocardic, accidentele vasculare, arterita-considerate boli ale civilizației - îi afectau și pe egipteni, deși ei trăiau în condiții incomparabil mai puțin stresante decât noi.

       Egiptenii tușeau fără îndoială foarte mult
  
 Intr-adevăr , papirusul Ebers conținea nu  mai puțin de 21 de poțiuni și o inhalație pentru combaterea unui simptom. Nu trebuie să ne inducă în eroare climatul sec și cald al Egiptului, căci nopțile erau totuși reci, constituind o permanentă sursa de răceală și bronșite.





   Lepra și ciuma erau cunoscute și în antichitate: prima mutilase mâini și picioarele unei femei  copte, a doua determinase leziuni ale plămânilor și ficatului la un egiptean în perioada greacă.
  Bilharzioza numita și boala ,,âaâ''este o maladie parazitară care provoacă leziuni ale căilor urinare , dar se mai cunoaște și o varietate a intestinului și pancreasului.
 
    Nici faraonii nu erau ocoliți de boli

    Ramses al V-lea a suferit de variolă și apoi de o imensă hernie inguinală care coborâse în bursa și îi dublase volumul scrotului. Regele Siptah era șchiop și prezenta o deformare a piciorului căpătată în copilărie: toată gamba dreaptă îi era atrofiată și se termina cu un ,,pied-bot'', sechelă evidentă a unei poliomielite.


   Piticii erau văzuți ca oameni cu daruri cerești
   
   Nu erau deloc rari in Egipt . S-au găsit schelete din perioada predinastică. Se pare că erau bine văzuți și sarcofage sau morminte luxoase ca acelea ale piticilor Seneb si Puoinhetef stau mărturie  despre condiția lor socială ridicată. Poate că aceștia jucau rolul de bufoni la curte, căci în titlurile purtate la palat exista și acela de ,,director al piticilor'' și un ,,maestru al piticilor'', denumire înscrisă pe veșmintele pe care le purtau.

   
      Multe dintre mumiile examinate au urme de fracturi: unele dintre ele, mai ales acelea din epoca târzie, fiind cauzate de manipularea neglijentă de către îmbălsămători sau chiar datorită încercării de a face să încapă un trup prea lung sau prea voluminos într-un sarcofag prost croit.

           Bătaia în școală

     Bătaia cu bastonul, mai ales în școli, explică marele număr de fracturi ale antebrațului stâng. Sunt fracturi care au condus la concluzii neașteptate. De exemplu în cazul unui băietaș de 10 ani din Theba, având craniul sfărâmat, ochiul stâng smuls din orbita și genunchiul luxat. Se poate deduce după reconstituirea crimei că acest copil, apucat de picioare, a fost proiectat contra unui zid de piatră. Motivul poate că trebuie căutat în dorința de a scăpa de un ipotetic pretendent la tron. ...

        Frumusețea reginei Nefertiti 

   Regina Nefertiti a rămas până în zilele noastre un etalon al frumuseții. Remarcabilele sale calități nu se limitau însă la atât. Arheologul american Smith de la Universitatea din Pennsylvania este de părere că, trecând sub tăcere celelalte merite ale reginei, istoria a comis o nedreptate, pe care medicina încearcă să o repare. El pretinde că treburile statului ar fi fost conduse în realitate de regină și nu de augustul ei soț, faraonul Ahnaton. Cel de al doilea argument, de ordin medical, invocat de Smith îl constituie aspectul fizic al faraonului , așa cum este el înfățișat de statuile și basoreliefurile de la Karnak: cu fața prelungă, cu bărbia proeminentă, buze groase și urechile enorme, cu gâtul subțire, șoldurile late, coapsele groase și gambele prea subțiri, Ahnaton este descris de Smith drept un ,,tipic dezechilibrat glandular''.

sursa:,,Lumea văzută de medici''-de Paul Ștefănescu
sursa foto: Internet





Cu respect pentru cititorii blogului,
bibliotecar-Elena Jitaru