Istoria cărții
Cartea și tiparul se înscriu în complexitatea fenomenelor culturale din care fac parte integrantă. Istoria cărții românești se împletește cu istoria societății românești, cel de al doilea izvor influențându-l pe primul. Dezvoltarea cărții trece prin mai multe etape care coincid cu cele ale istoriei. La începuturile evului mediu, scrierea era o artă pe care puțini oameni o stăpâneau. Pentru a fi multiplicate, cărțile erau transcrise de copiști în scriptoriile mănăstirești. Copiștii trebuiau să fie înzestrați cu talent deosebit pentru că adesea paginile cărților trebuiau împodobite cu inițiale ornamentate și miniaturi. La început a fost cartea manuscris. În Țara Românească, valoarea unei cărți manuscris, în sec. XV echivala cu valoarea unei moșii. Tipuri de carte-manuscris: cartea religioasă : liturghier, evangheliar, psaltire...